România paralelă: burtoșii politici

În copilărie, am asociat imaginea bărbatului burtos, posedând de obicei o fața schimonosită de grăsime, vreo dâră de chelie în creștetului capului și vorba apăsată, cu o persoană importantă. Nu spunea multe, dar exista, iar dacă mai venea și echipat la costum, cravată și cămașă călcată la dungă, cu siguranță trebuia să fie cineva de vază locală. Cu privirea arogantă, era din clubul celor care discutau treburi cu bărbații,  aruncându femeilor un ”ce faci doamna?”, fără a se deranja să mai aștepte răspuns. Oamenii ăștia cu ”greutate”,  purtau între ei o fraternitate masculină, dându-ți mâna apăsat și spunându-și pe porecle: domn primar, domn consilier, vice, pădurar, contabil sau ce altă funcție s-o mai nimeri să umple. Poreclele, purtate cu mândrie, aveau rol în a sublinia importanța lor pe scena socială a orășelului sau comunei în care-și duceau veacul. Mulți dintre ei le purtau cu mândrie și după ce cariera lor lua calea pensionării. Ca fiică de polițist, toată copilăria mea m-am întâlnit cu astfel de specimene, știindu-i după porecle, dându-le sărut-mâna și privindu-i de jos în sus cu distanță, ușor umilă și un fel de respect impus de părinți. Pe atunci, nu m-am gândit prea mult la acești indivizi  cu burta mereu rotundă și proeminentă și nici la rolul lor în viața comunității, la funcția pe care o îndeplinesc și în ce capacitate intelectuală. Erau un fel de cineva, iar cei din jur aplecau capetele și închideau pliscurile la văzul lor. Erau oamenii de vază locali.

În tinerețe, pe când studiam și lucram în politică, am făcut cunoștință cu importanții de la oraș, care spre deosebire de concetățenii lor de la orășel sau sat, nu aveau doar burțile mai mari și titlurile mai pompoase, dar și învârteau mai mulți bani. La oraș, am făcut cunoștință cu domnul senator, deputat sau consilier județean, pe care l-am privit prin același filtru de distanță, umilă și respect impus, dar și cu un ochi mult mai sceptic. Mă formam deja ca om, studiam, gândeam și învățam să mă exprim. Judecam, analizam și trăgeam concluzii, despre toate aceste lichele de vază ale națiunii, adunătură de oportuniști burtoși, cheli, schimonosiți și plini de aere, incapabili de a realiza ceva pe cont propriu, pentru care statul era vaca perfectă de muls, potolindu-le și nevoile financiare și frustrările personale.

E plină România de burtoșii politici când am lăsat-o în urmă cu 15 ani, a căror calitatea de gol intelectual și aroganță tupeistă, le asigură un trai liniștit în sânul unui stat corup și falimentar. O găsesc și am găsit-o la fel.

1.jpg

Între timp, în același stat, după colț, dar într-un loc mai puțin pompos, lipsit de aroganță, mai interesant și sincer, dau din aripioare albinuțe. Ăștia-s de-ai mei :).

2.jpg

19 gânduri despre „România paralelă: burtoșii politici

  1. „Buna ziua”. Mai precis, „saru-mana” era folosit in doar 2 cazuri: catre femei sau taranii catre boieri. Intr-o vreme erau si implementate faptic.

    Apreciază

  2. Era aceeasi, regiuni diferite: de la tine mergi spre est pana dai de munti, treci de primul pas montan si cativa kilometri mai incolo, pe partea stanga, am copilarit eu. Jos, in vale, e calea ferata spre Cluj.

    De partea cu taranii si boierii am citit, nu mai erau de mult boieri cand m-am nascut.

    Apreciază

  3. @W – de parcă în zona ta erau oacheși. Toată România este la fel, cam același aluat, cu variații chiar mici. Găsesc mult mai ok folosirea expresiilor de politețe excesivă în societate, decât adresarea la persoana a doua singular a reporterilor de radio și televiziune, telespectatorilor.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Sigur in zona mea nu suntem inchisi la culoare (oacheși). Suntem chiar un pic reticenti cu aia inchisi la culoare, desi nu rasisti (zona era intens populata cu evrei pana in WW2 si ne intelegeam extrem de bine cu ei).

    Folosirea persoanei a 2-a singular in televiziune este ceva foarte nou si e de inspiratie americana unde YOU este forma comuna pentru singular si plural si e usor de facut confuzia cu familiaritatea sau lipsa de politete. Chiar si acolo se foloseste de obicei mister sau sir (pentru care eu ii trolez la greu pe cei care mi se adreseaza asa, britanicii stiu de ce).

    Apreciază

  5. Nu știu dacă e chiar cea mai elegantă descriere, dar evocă partea nesănătoasă a stilului de viață românesc. Așa cum erau gospodinele care nu trebuiau să se îngrijească, la fel și bărbații nu au fost preocupați de aspect sau stil de viață sănătos. Era ciudat ca bărbați îngrijiți să fie însurați cu femei nasoale, nu?

    Cât despre politică și relații, există domenii unde e mai mult politic decât era înainte de ‘89 și asta e rău pentru că politicienii n-au fost niciodată buni la rezolvatul chestiilor practice. Și culmea, toată propaganda asta a tinerilor e centrată pe alegerea unor politicieni.

    Apreciază

  6. Invidia asta…

    Ce conteaza cum arata sau cat/cum gandesc?
    Daca tot esti darwinista, trebuie sa acceptam ca sunt mai sus ca tine in lantul trofic si gata..

    Apreciază

  7. W, de ce ii trolezi?
    Apropo, folosirea titlului sir in adresarea către toti este tot de origine americană, chiar dacă titlul este unul nobiliar.
    Folosirea in “stil american” cred ca însemna ( și încă mai înseamnă) ca pana la proba contrarie toți suntem nobili. 🙂

    Apreciază

  8. @Jack Daniel: pentru ca ies niste faze destul de amuzante in care indivizi plini de ei au reactii de copil mic cu degetul in gura. Priceless. Titlul ala de junior ZZZ e egal sau peste orice „senior manager” din companie, desi suna absolul banal si opac pentru majoritatea oamenilor. W undercover 🙂

    Apreciază

  9. Am amestecat comentariile, ala era de LinkedIn.

    Pe aia cu „sir” ii trollez pentru ca mi-a ramas in cap o vorba spusa de un englez, fost GM la noi, catre un director american din subordine: „voi cand ati facut revolutia ati ramas cu teritoriul, noi cu cultura”. „Sir” e de origine britanica, nu americana, si are un inteles foarte specific pe care americanii l-au sodomizat din nestiinta pana l-au umplut de sange. Cam ca „saru-mana boierule” sau contemporanul „bosulica”. Sau ca bancul cu Einstein si „Hai Steaua!”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s