Călător prin lume

M-am întors cu energie de la Berlin, înțelegând tot mai bine cine sunt, cine vreau să fiu și ceea ce îmi doresc. Nu am prea avut timp să meditez la viață, căci de dimineață m-au așteptat comenzile, planul de vânzări și următoarele bilete de avion. Călătoresc mult și îmi place. Mă relaxează. Îmi oferă alte perspective, văd lumea cu alți ochi și experimentez lucruri noi. De fiecare dată când ies din cutia mea de confort învăț ceva nou, înțeleg despre mine lucruri și mă formez pentru viitor. Și călătoriile nasole sunt experiențe, pentru că știu ceea ce nu-mi doresc, motivându-mă să merg înainte pe drumul meu. Oamenii care călătoresc mult au o altă viziune asupra vieții, a dorințelor și nevoilor. Am și momente în care mă simt dezrădăcinată, pierdută prin lume, fără un cuib al meu, și totuși fiecare întâlnire cu noul îmi aduce bucurie, în timp ce stagnarea mă deprimă. Călătorind mă regăsesc, sunt curajoasă, creativă și eficientă. Stând pe loc mă pierd pe mine, iau în brațe frica și sunt neproductivă. Încă îmi caut potențialul pentru că știu că sunt departe de el și locurile noi pe care explorez îmi oferă exact asta, răspunsul la căutări.

16 gânduri despre „Călător prin lume

  1. Poate ca W doar a contrat textul tau, in care iti exprimi o oarecare nesiguranta si speranta de mai bine cu un enunt care arata cum este el in comparatie cu tine. Si din viteza a mancat literele din „mi-o-as” . 🙂

    Apreciază

  2. „înțelegând tot mai bine”
    „văd lumea cu alți ochi și experimentez lucruri noi”
    „De fiecare dată când ies din cutia mea de confort învăț ceva nou, înțeleg despre mine lucruri și mă formez pentru viitor”
    „mă regăsesc, sunt curajoasă, creativă și eficientă”

    Nu imi dau seama cu ce seamana mai mult, cu autobiografia lui Albert (Einstein) despre adolescenta, cu CV-ul unui mincinos sau cu un curs de NLP. Nu stiu cat e adevar, cat e minciuna si cat e bullshit. Dar ceva nu se potriveste.

    Apreciază

  3. @W – îmi pare rău ca nu pot sa te ajut, sunt doar reflexiile mele despre mine si cam atât. Nu trebuie sa ti-se potrivească tie, pentru ca nu despre tine-i vorba.
    Cat despre variantele in care alegi tu sa crezi, s-ar putea sa fie autobiografia unui mic geniu, deși am sa te dezamăgesc, cu toată încrederea in sine am mici șanse sa-l întrec pe Einstein :).

    Apreciază

  4. Nu am zis ca mi se potrivesc mie, ci ca suna a lauda de sine.

    Si Albert a fost un geniu la tinerete, la maturitate a fost doar un tip foarte destept. Chestiile cele mai stralucite le-a debitat pana in 30 de ani, iar studiile actuale confirma ca maximul de creativitate al unei persoane e intre adolescenta si 25 de ani, dupa care e in scadere continua. Amandoi suntem in zona lui 40, tu un pic sub si eu un pic peste, stim cum sta treaba: nu avem cum sa fim genii, e prea tarziu pentru asta.

    Apreciază

  5. @w – asta-i părerea ta, dar nu însemna ca toată lumea o împărtășeste. Nu a fost intenția mea sa mă laud, dar chiar dacă aș fi făcut-o, ce este rău în asta? Ce-i rău în a te lauda și bucura de tine?
    Poate ar fi bine sa încetam cu mentalitatea de falsa modestie + frustrari sau capul plecat și plin de ură.

    Apreciază

  6. Poate ar fi bine sa incetam cu atacurile personale la orice nu iti convine. Cum dai de ceva, cum arunci la inaintare sugestii de frustrari si alte balarii, de parca ar schimba cu ceva situatia. Stii, comportamentul de fufa de cartier nu iti sta bine.

    Apreciază

  7. @w, nu strica putina intelegere.

    Tu te-ai plafonat profesional ca si autoarea articolului, la 40 „si un pic” gandestii ca un pensionar diferenta este ca tu te-ai plafonat undeva sus, esti satisfacut financiar, familial (cu copiii), sexual ( cu okazia) si in plus inca 10 ani de acum inainte poti destul de lejer sa gasesti o d’soara dornica de avansare rapida care sa vada in tine un potential sot.

    Autoarea in schimb se consoleaza ca daca pusca 300 euro pe o calatorie cu avionul la inaltime si viata ei este la fel si poate e mult mai ok sa gandeasca asa decat sa cada in depresie, alcoolism si droguri.

    Sigur, abordarea asta are si deficiente, daca tu crezi ca esti ok, faci progrese si de fapt nu faci, te invarti in acelasi cerc de mentalitati care te-au adus in situatia respectiva – asta e nasol.

    O combinatie de optimism si realism e cea mai buna – dar asta e greu de atins in realitate, e greu sa iesi din propria bula de mentalitat pierzatoarei, cercul de prieteni cu aceleasi mentalitati construiti dupa masura propriei ratari, etc.

    Asa ca mai bine sa-i uram zbor placut si aterizare lina ..in realitate.

    Apreciază

  8. Pai da, sa consideri ca dupa 40 ani nu mai poti face nimic semnificativ e o mare greseala.

    Ah, imi aduc aminte cand aveam 28 ani si mi se parea ca sunt batran si trebuie sa ma las de agatat pustoaice pe Internet iar alea acum is mai batrane ca nevastamea 🙂

    Sau 33 si altii incercau sa-mi zica ca e o varsta inaintata chiar si sub forma „nu arati a 34 ani”.

    Sau tot pe atunci, pustanul de 17 ani care se credea foarte bine antrenat ( si era tare fata de altii de varsta lui si ceva mai mari) dar l-am lasat in urma la o cursa de role din a doua tura de 300m si a comentat carcotas cand i-am spus ca nu sunt casatorit: „eu nu vreau sa ma insor asa tarziu sa zica copiii ca sunt bunicul”.

    Mi-am dat seama ca e o tampenie cand am luat interviu unui IT -ist de 52 ani a carui fizic si look care radia energie il invidiam eu la 42 (tipul era cu activitati outdoor) si a carui ultim copil avea …5 ani, deci conceput pe la 47.
    Era cam varza la IT, de fapt era „junior”, in pragul unei schimbari de cariera, lucrase pana atunci mai mult pe partea de radio GSM (hardware).

    Sigur, tu nu esti motivat sa te gandesti sa faci ceva mega, o schimbare radicala, ai un job cu ca carei rutina te-ai obisnuit, destul de inalt, destul de bine platit, orice ambitie in planul asta ar fi detrimental fata de timpul petrecut cu copiii care probabil nu mai au f. mult si zboara…

    Apreciază

  9. Multumesc de explicatii (daca era @vpt raspundea cu „frustratule!” 🙂 )

    Nu am zis ca dupa 40 nu poti face nimic. Daca ma uit la ultimii 10 ani, am facut mai mult in el decat in precedentul. Ce am zis e ca nu mai am geniu, ci experienta. Nu m-am oprit nici profesional (citesc/invat cam o ora pe zi in fiecare zi), din cariera (am de platit restul sumei pentru avion) sau din activitati extra (ok, am lasat dansul, era interesant dar manca din timpul altor pasiuni), probabil singura chestie pe care am abandonat-o a fost cautarea activa a unei noi sotii, dar oricum nu faceam prea multe in directia aia si cred ca e o decizie rezonabila: cele sub 35 de ani incep sa aibe o diferenta de varsta prea mare, iar pe cele peste 35 am motive sa le evit. Dar asta nu inseamna ca m-am resemnat sau ca astept linistit pensia.

    Apreciază

  10. Exista o corelatie intre geniu si motivatie. O data ce ai atins plafonul nu mai esti motivat sa-ti storci creierul 🙂
    Problema ta nu e ca sunt prea tinere, ci ca esti convins ca o data ce o sa treaca de 35 au sa devina niste scorpii materialiste ca fosta nevasta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s