Profu de sport in actiune, din nou

A iesit de la baie ud, cu prosopul prins in jurul taliei. Si-a pus mainile in jurul soldurilor mele, ascunse galant sub dantela neagra. Eu mi le-am asezat pe ale mele pe pieptul lui musculos si paros. Am inceput sa dansam, miscandu-ne lent pe acordurile lui Cohen, Hallelujah.

Cand a intrat in mine m-am uitat fix in ochii lui albastrii, pe care i-am vazut clari si expresivi, cu tot intunericul din camera. L-am sarutat cu buzele umede si l-am primit stramta si deschisa, prinzandu-l intre muschii mei cu putere. M-am terminat uitandu-ma la chipul lui zambitor, lasandu-l sa-mi citeasca sinceritatea si placerea orgasmului. Apoi s-a terminat el. Am ramas imbratisati minute in sir, cu el inca in mine, cu mine sub el, in timp ce mainile mele il mangaiau delicat pe spate. Ne-am desprins dupa un timp, doar ca sa schimbam pozitia, iar in cele din urma am adormit linistita si satisfacuta in bratele lui calde. M-au cuprins visele rapid si adanc, trezindu-ma cu mintea limpete dupa doar cateva ore. Se impacheta. L-am tinut in brate cateva minute, atingandu-i delicat fruntea. Era obosit de la orele de nesomn. Si-a uitat ochelarii la mine si s-a intors dupa ei. Cand i i-am inmanat, i-am mai dat un sarut de plecare. Avea privirea consternata si rece. De la fereastra l-am privit cum se indeparteaza. Intre orgasm si dimineata i s-a rupt firul. Eu inca ma mai tineam de al meu.

In frigider am gasit prajitura de la ma-sa asa ca am avut cu ce sa-mi fericesc colegii la munca a doua zi. Mi-a luat incarcatorul din greseala cu el la plecare, asa ca i-am scris adresa la care sa mi-l trimita. Cu calm și fără așteptari am tăiat și eu firul meu.

Anunțuri

Vise si realitate

Visez. Sunt pe o plaja cu dune de nisip, la marea baltica, albastra si intunecata. Vizitez o casa făcută in stâncă, cu tavanul dormitorului din sticla, ca sa poti vedea din pat marea si nisipul. Ma pun in pat și privesc cerul. Ma simt ca intr-o peștera de lux. Pe plaja, langa un copac, discut aprins cu ceva prieteni. Cufundata in discuție, îmi apare brusc un telefon in mana, vibrand de mesaje. Le deschid si incep sa le citesc. Sunt de la el. Ochii imi aluneca printre texte, care devin treptat tot mai indescifrabile. Simt cum imi fuge visul din minte si incep sa ma trezesc. Ma agat de vis, pentru ca vreau cu ardoare sa citesc mesajele pana la sfarsit, dar e prea tarziu. Sunt deja treaza. Aud vibratul telefonului din camera alaturata. Ma ridic din pat, il deschid si ma uit la ceas: 4:42. Am trei mesaje necitite, de la el. Ultimul primit la: 4:41. Le citesc. si ii raspund. Consternata ii spun despre vis si repetam poveștile cu gânduri, telepatie si alte prostii din astea de îndrăgostiți.

Da, e frumos sa ai telepatie cu o persoana cu care imparti sentimente, e chiar minunat. Si e frumos sa comunici cu ea prin subinteles si mesaje cu dublu sens. E fantastic sa stii ca cineva se gândește mereu la tine. E bestial sa fii indragostita si persoana adoratiei tale sa-ti impartasesca sentimentele. Doar ca, e tare naspa cand, o face de la distanta, și nu oricare, ci din aia serioasă, cu trei zerouri in coada.

In alta ordine de idei, cam așa ar arată un dialog sincer între noi:

„Mi-e dor de tine…*”
„Si mie mi-e dor de tine … dar ce faci concret in directia asta?”
„Pai, nimic. Belesc pula ca de obicei pe aici si te tin pe tine ocupata, de la distanta.
„A, da, merci. Ma simt super onorata. Stai sa mai bag o pula locala, ca poate mi se mai ia și mie, nu de alta, dar îmi place prea mult sa fiu indisponibilă.”

„That’s my girl”.

Si-a bagat mama permanent

Are ea obiceiul asta, odata la cativa ani, sa mearga la o frizerita, de obicei o doamna mai in varsta cu parul cret, din aia care scapa foarfeca pe jos si o sterge, daca o sterge, de sort, specialista in taparea extrema a firului de par si maestra in golitul tubului de fixativ din trei miscari. Si se pune doamna frizerita pe treaba, tunde parul in forma clasica a romancelor trecute de 40 de ani, genul peruta pe la spate, cu un mot de par in crestet. Si ia frizeriza motul, nici prea lung si nici prea scurt, intre degete, il unge bine cu o solutie oleioasa, putind a jumate din tabele lui Mendeleew si-l invarte experta pe niste bete din lemn negre si uzate. Apoi isi pune mama casca de femeie maritata pe cap, asculata zumzetul aerului si barfele din frizerie vreo 20 de minte si gata. Iese de-a colo aratand ca o baba, imbatranita cu vreo 10 ani minim si cu parul numai bun de vopsit. Partea si mai misto a intregii operatiuni e ca parul ala cret din varful capului, pe care ea si-l aranjeaza asa ca sa „ii stea”, nu ii sta niciodata, pentru ca parul cret se spala cu balsam si se usuca cu difuzorul, ca sa stea cret si nu de-an pixu, operatini pe care ea, evident, nu le face.

In schimb face alte lucruri, cum ar fi sa-mi dea mie sfaturi de stil, mai ales cand merg si eu cordial o data pe an la biserica din sat, isi gaseste ea sa ma futa la cap ca trebuie sa port batic (in cap, ca așa e moda la țara cică, doar ca eu refuz sa ma conformez), sau sa scoata exclamatii dezaprobatoare și pline de sictir, de fiecare data cand beau un pahar de vin, bere sau votca, ori cand discut despre viata mea, un tratament cosmetic sau vreun nou hobby pe care il am. „Ce-i cu prostia aia pe cap la tine” a fost replica ei cand m-a vazut cu casca de la motocicleta prima data. De divort nici nu mai amintesc, pentru ca deja is pleava sociala si merit sa fiu arsa pe rug pentru ca mi-am lasat barbatul si nu „m-am ținut de el” sa fiu si eu acuma „bine, la casa ta”. A, ca ma futea la creier pana la disperare, asta nu mai conteaza, ca precis a fost din vina mea, ca nu am stiut cu „cum sa il iau”, iar abuzul psihic, cum se definește cam ce făcea el, e profesional tratat de ea cu „mai lasă-le pe astea”. Deși trebuie sa admit, ca in copilărie, am auzit-o cum se lauda la prietene, ca pe ea soțul nu o bate, deci însemna ca cunoște bine scala de recompensa din România a nevestelor.

Foarte tare si adorabila e mama asta a mea si daca nu ar fi faza cu asemanarile fizice, care totusi sunt prezente, m-as interesa serios daca, nu m-au schimbat aia la nastere. Si nu ca ar fi prima data cand, ma lovesc astfel de ganduri, ca de prin adolescenta mi-se trag, cand le contemplam impreuna cu idea de a fugi de acasa, pe care amanat-o pentru cand am facut 18 ani, mutandu-ma legal la facultate. O vreme am crezut ca e chestie de IQ si ca mama pur si simplu e tampa, dar m-am convins rapid si mai ales in prezenta strainilor, ca nu-i chiar asa. De fata cu altii mama se schimba rapid, intoarce foaia devenind brusc sociala, placuta, culturala si chiar apreciativa la adresa mea, un fel de mama din aia calduroasa si afectiva, care le zambeste prietenilor tai, servindu-i cu de toate, bere, vin sau chiar votca.

Probabil ca si eu, ca multe femei de varsta mea si dintr-un mediul similar cu al meu, sufar de lipsa afectiunii si comunicarii cu mama, care nu a stiut, nu a putut sau nu a vrut sa-mi accorde atentia necesara. Distanta dintre noi si-a lasat urme adanci in caracterul meu de-a lungul anilor, in special conectate cu nevoia afectiunii, perceptia singuratatii, luarea deciziilor si parearea despre sine. Modul in care mama mea inca ma compara cu pleva sociala, criticandu-mi  toate alegerile si prevazandu-mi  doar un viitor nefericit si mizer, ma face sa cred ca ma uraste de fapt cu patima in sufletul ei inaccesibil pentru mine. In terapie am aflat o chestie interesanta, ca cica atunci cand barbatul inseala, sotia isi schimba partenerul, oferind fiului afectiunea in locul sotului infidel, iar daca se trezeste ca are si o fiica, isi schimba si fata de ea abordarea, din protectoare in rivala.

Stiu ca suna cam de-am pulea teoria, insa tind sa cred ca are o baza reala, ce putin in cazul meu, ca altfel nu-mi explic de ce eu pe la 6 ani doream cu taica-meu in pat si maica-mea cu frate-meu (?). Atunci parea cel mai normal lucru din lume, iar acum mi-se pare cel putin usor deplasat. Probabil nu mai dadea nici mama, daca tata futea la altele, si futea.

Ca sa incehem intr-o nota pozitiva, asa de final, am inceput sa comunic cu maica-mea. Comunicare merge deocamdata doar intr-o singura directie si incerca sa fie pe cat posibil limitata in izbugnirile de ura si dispret, pe care si eu i-le servesc cu mandrie, si se ingradeste la exprimari de genul „nu imi place”, „nu sunt de accord”, „ma jigneste”, „ma deranjeaza” ca: ma critici, ma compari, ma judeci.

De pe Tinder adunate (și traduse)

– Salut, ce cauți?

– Pe tine 😉.

– Vrei sa fii amanta mea?;)

– Nu știu, nu te cunosc. De ce îți cauți amanta?

– Ca la nevasta i-a scăzut libidoul…

– Atunci schimba nevasta.

Placa veche, e plina lumea de bărbați care s-ar fute, dar nevestele nu mai dau.

Și inca o placa veche, e plina lumea de femei măritate pe care nu le mai satisfac soții.

Nu ar fi mai simplu sa divorțeze nemulțumiții și sa se schimbe între ei? In fond, de ce sa nu faci switch dacă tot nu va merge impreuna, cu condiția sa va achitați responsabil de obligații, dacă sunt. Dacă nu, și mai bine. Reset 🙂 și de la capăt.

A, da, știu, e greu … e nașpa, se pierd bani, sexul nu e motiv de divorț … se pierd bani, copii, casa, se pierd bani!

Discutii dupa weekend:

Luni, cu o prietena:
– E bun tipul.
– A plecat deja?
– Da, azi la trei dimineata, ca trebuia sa fie la opt la munca. A facut 500 km in mai putin de 15 ore pentru un futai.
– Cum a fost?
– Misto, sex in parc si acasa.
– Cum in parc?
– Pai, aseara in parc, un fel de padure parc pe aici. I-am aratat panorama orasului. Erau ceva oameni pe acolo, dar putin. M-am sexat asa de bine ca am febra musculara la vagin. Si nu cred ca is eu ninfomana, ca e vorba de calitatea sexului, si acum chiar ca is satula.
– Fata, cum e febra aia musculara la vagin?
– Pai … cand muschii vaginului fac febra musculara de la prea multe incordari.
– ?
– Strans si lasat.

Marti, cu ginecologul:
– Pai de ce ma doare aici in partea asta, cand apasati?
– Din ce se vede, as spune ca ati avut ovulatie.
– Aha … si cam cand a fost ovulatia asta?
– Acuma vreo doua-trei zile, din ce pare.

Miercuri, cu o prietena:
– Scuze ca am uitat de intalnirea noastra, dar am fost ocupa cu copii.
– Nu te stresa.
– Tu ce ai facut in weekend?
– Sambata a fost englezu, iar duminica a fost polonezu.
– Esti criminala.

Pula de englez: verificata, prestata si trimisa inapoi la hotel

In sfarsit m-am intalnit cu englezul meu frumos, gustos, tanar, proaspat, iubitor de femei si expert in pariuri. A sosit aseara, si desi stabilisem anterior ca ne vedem ieri, scriindu-mi de dimineata „see you tonight” l-am anulat dupa aterizare, pentru ca eram rupta de obosita si aveam chef de somn.
Fiecare intalnire cu el e o explorare interesanta a Angliei, o tara vizitata cu multi ani in urma, pe cand romanii aveau nevoie de viza. Englezul, ca un adevarat gentleman, m-a imbratisat cu sfiala, sarutandu-ma abia dupa vreo doua ore. Ne-am plimbat romantic la soare, am mancat la un restaurant italian si am ajuns intr-un final la mine pe canapea, unde mi-a tras-o ca la carte.
Pula de englez are gust excelent, iar gentlemanul a facut o treaba exemplara cu limba. Eu am des problema asta cu limba, ca nu toti stiu cum sa presteze adecvat, asa ca de multe ori, cand ma lingeau gagii, ma uitam pe pereti plictisita si usor incomodata de technica lor, care nu mi-se potrivea. Daca, la supt e destul de simpla treaba (desi, recunosc, ca ma perfectionez constant), la lins e mai complicat, si presupun ca, depinde mult de punctele erogene ale fiecareia, iar la mine, ca sa nu strici maioneza, chiar trebuie sa stii cum sa invarti in ea.
Englezul meu gentleman de 29 de ani, nascut pe 29 octombrie, s-a terminat de prima data destul de repede, desi cand l-am intrebat cu trei minute inainte, daca e gata (ca il simteam), mi-a raspuns brav „I just started”. Banuiesc ca nu se astepta sa ma gasesca atat de stramta – e misto sa ai o arma secreta 🙂 – si tinereata lui si-a spus cuvantul. Si cum e tanar, l-am tratat tinereste. I-am mai desfacut o bere, l-am lasat sa se relaxeze in timp ce ii mangaiam tatuajele, si dupa ce a terminat-o (berea), l-am luat la o noua tura, ca sa ma termine si pe mine corespunzator. Apoi, am dat-o in povesti, iar cand s-a facut ora de somn l-am lasat sa iau un taxiul spre hotel. Nu l-am invitat sa doarma la mine deoarece nu imi place sa dorm cu gagii in pat (ma rog, cu exceptia unuia, dar asta e o alta poveste). Poate e lipsa de politete, dar eu zic ca am compensat, achitand masa la restaurant. Nu de generozitate, ci mai mult de bun simt. Eram la a treia intalnire si anterioarele le-a achitat el. M-am oferit, m-a lasat si am achitat.
Cam pe la finalul intalnirii m-a intrebat daca ne vedem data viitoare cand mai vine si i-am raspuns „maybe”.

Despre filme si realitate

Un el si o ea, intinsi pe o bucata de iarba, privesc impreuna stele. Se saruta, se freaca, vor mai mult, si printre atingeri de buze si pipaituri intense, ea ii spune ca, nu ii poate atinge sanii pe sub tricou. El se opreste, o priveste serios si ii raspunde sincer ca „te respect prea mult pentru asta”. Vocea ratiunii isi face loc, spiritele se calmeaza, el isi declara iubirea pentru ea si o asigura ca o sa astepte, ca sa o futa, desigur. Amandoi contempleaza mai departe in iarba si armonie stele.

Un el si o ea, imbratisati pe o banca intr-un parc de pe o stanca, privesc impreuna orasul. Se saruta, se freaca, vor mai mult, si printre atingeri si pipairi intense, ea ii sugereaza ca s-ar fute. El se opreste, o priveste serios si ii spune sincer ca s-ar fute si el dar „daca tot vom vom fi impreuna, avem toata viata pentru asta”. Vocea ratiunii isi face loc, spiritele se calmeaza, el isi declara afectiunea pentru ea si o asigura ca o doreste, ca sa o futa, desigur. Amandoi se urca in masina, el conduce iar ea si contempleaza luminile podului peste care trec.

Prima, e o scena din Lady Bird, un film mediocru si recent, in care se adevereste, cateva scene mai tarziu, ca tipul era de fapt gay, nu de alta, dar baietii straight insista fara jena in a cere sex si fut gagicile fara prea multe complicatii si lalaieli, in timp ce aia gay o ard in dume seci cu iubire si prietenie, iar pe la spate si-o trag in buci cu tipi de aceaasi orientare.

A doua, e o scena din viata mea, inca activa si schimbatoare, in care nu s-a adeverit inca, nici dupa multi ani, ca tipul e de fapt gay, nu de alta, dar baietii straigt nu refuza in ruptul capului o pizda uda si doritoare ce se deschide in fata lor, in timp ce aia gay o ard in dume seci cu relatii si casatorie, iar tarziu in noapte isi trag singuri cate o laba belind ochii in monitor.

 

Pretul corect

Cand o ardeam in tinerete pe canalele italiene era acolo un joc in care concurentii trebuiau sa ghiceasca pretul de raft al unor produse, iar daca ghiceau corect le luau acasa. Tin minte ca ma uitam fascinata la jocul asta, convinsa fiind ca pretul corect al produselor e cel afisat pe raft. Au trecut anii, viata s-a schimbat si eu am aflat adevarul.

Asa ca, ieri am intrat intr-un magazin, m-am uitat exclusiv la produsele reduse (pentru ca alea din colectia noua vor fi reduse in curand), am ales doua articole, si cand am ajuns la casa m-a intrebat vanzatoarea daca mai doresc altceva. I-am zis ca discout, iar ea mi-a raspuns ca, daca nu am cardul lor si imi fac unul primesc 10% discount aditional la prima cumparare. Desi aveam unul deja, m-am facut altul nou, cu celalalt numar de telefon :).

Am invatat obiceiul de a cere discount de la fostul sot, care negocia orice si oriunde, pentru ca orice e negociabil, iar cu cat ceva e mai scump, cu atat devine mai negociabil. Pretul corect este stabilit intre nevoia vanzatorului de a incasa investitia si disperarea cumparatorului de a poseda. Nu exista promotii date de-a moaca, ci doar stricta mercantilitate si nevoia acuta de a scapa de marfa, caci reciclarea costa de arde. Cand lucrezi in vanzari si ai acces la pretul real de productie a bunurilor, perspectiva se schimba puternic. Insa, ceea ce trebuie sa invingi in primul rand, pentru a primi un pret mai avantajos, este rusinea. Rusinea de a cere si mandria de a astepta ca, dorinta ta, sa coste mai putin vs munca ta. Unii o numesc o numesc speculatie, altii tupeu, iar cativa cersetorie. Eu o numesc negociere, in primul rand cu mine, caci depinde de mine sa-mi evaluez si sa-mi balansez nevoile, dorintele si eforturile. Cand oamenii se distanteaza de o parte din emotii, cum ar fi frustrarile, umilintele, nefericirea si dorinta de a le umble cu obiecte, ori rusinea, teama sau mandria de a-si cere corect rasplata, atunci deciziile economice sunt luate cu o mai mare rata de precizie, cu distanta si putere mai mare de negociere.

In alta ordine de idei, povestind intamplarea de ieri la munca, am introdus mai multe detalii in peisaj, cum ar fi ca magazinul era de lenjerie intima, la care colegii facut misto de mine, ca trec cam des pe la astfel de magazine, si ca exista si masina de spalat; eu le-am raspuns ca, masina de spalat e foarte utila si recomandata, dar daca se rupe produsul, nu prea mai ai ce spala de el. Iar la unele articole, merge greu rau cusutul, cand sunt deja bucati.

Data viitoare, cand imi fac cardul urmator pt discount, o sa dau numarul de telefn al fostului sot, ca o multumire pentru educatie. Va primi relativ putin spam, mai mult promotii.

 

Si …am crescut mare

As spune ca vine cu asertivitatea, sau poate cu experiența, ori e pur și simplu momentul ăla din viața când începi sa ai o rupere de pula (pizda in cazul meu) majoră față de toți și toate. Realizezi ca e inutil sa îți mai pese de toți prostii și e stupid sa te implici in toate situațiile, dedicandu-ți nervii sau timpul in a face lucrurile sa meargă pentru alții, cand in primul rând trebuie sa îți pese de tine și doar de tine.

Cunosc placa asta, ca am tot repetat-o, dar pana am ajuns sa o și trăiesc, mi-a luat ceva mai mult timp și foarte multă frământare. Poate e o chestie de selecție, invatand in sfârșit sa selectez, sa refuz, direct, cu calm și strictete, fără mila sau remușcări. Sau poate e doar maturitate, născuta din bariera pusă între mine și restul lumii. Ori o fi pur egoism, cum mi-a explicat profu de sport la telefon, când i-am zis ca, dacă vrea sa ma futa, ma găsește acasă, și aia 200 de km care ne despart ii face el, ca eu nu-mi mișc curul la invitațiile lui de doi bani, sa-l vizitez la mă-sa acasă. Cu aceeași rupere de pizda i-am închis rapid, când pe cealaltă linie a apărut un peste mai mare, și tot cu aceeași rupere ii tratez pe toți, cu excepția fostului soț, pe care îmi mai descarc inca nervii. Dar o sa intre in curând la ignor, pentru liniștea mea psihică.

Eu as numi-o distanță, iau distanta de cacaturile zilnice și nesemnificative, iar la capitolul asta întră tot ceea ce nu ma satisface pe deplin și in care inca ma complac. Și dacă ma tot complac, măcar sa investesc atât cât se merită, adică orice intra la capitolul efort minim și nimic din ce m-as mișca prea tare.

După ce întorci foaia, începi sa vezi lucrurile altfel, sa înțelegi contextul și sa corelezi mult mai bine cu nevoile celorlalți, pentru ca vezi problema direct, fără ocolișuri sau ceața afectiva creată in jurul ei.

E o chestie de maturitate, pentru ca inainte de toate, trebuie sa știm ce ne dorim, și asta e greu de selectat, acceptat și recunoscut. Dar e și un pas semnificativ in a obține. Intr-o lume plină de oameni care nu vor sa admită ce vor, cei care o fac au prima șansa.

Cum se strica o intalnire ce se anunta perfecta

Tipul incerca sa ma invite de ceva timp la a doua intalnire, dupa ce prima a decurs destul de bine, numai ca tot nu ii ieseau pasentele. Cam stiu eu cum e cum e chestia asta, ca daca vrei poti orice, insa i-am acordat prezumtia de onestitate luand in considerarea ca nici eu nu eram prea disponibila, fiind mai mult plecata in delegatii. Si, ajung eu miercuri noaptea acasa, gasesc biletele la teatrul muzical in cutia cutia postala, le deschid sa ma uit uimita la data: spectacolul e sambata, in martie si nu in aprilie, cum credeam initial.

Scanez rapid in minte cu cine as vrea sa merg si ma hotarasc sa-l invit pe el, instructorul de carate. Si il invit. In prima faza nu intelege, cam greu cu WhatsAppul cateodata, dar pana la urma se prinde, se bucura si stabilim ca ne vedem la 18:45 la teatru. Se ofera sa ma ia de acasa, dar cum avea mai multe de facut inainte ii zic sa ne vedem acolo.

Sambata, 17:45 pornesc de acasa, imbracata exemplar, cu machiaj, stil si cisme italiene in dotare. Am 17 km pana la teatru, masina nespalata, doar bacnote in portofel si copilul cu mine, pe care urma sa-l las la taica-su. Cum nu se cade ca printesa sa fie rupta in gura de stilata si caleasca plina de noroi, intru in prima benzinarie ca sa imi spal masina, dar baietii refuza sa-mi schimbe bacnotele. Imi amintesc ca am uitat sa ma spal pe dinti inainte sa ies din casa, asa ca merg mai departe, opresc la un centru comercial, cumpar o apa de gura, o folosesc si schimb bacnotele. Identific o noua spalatorie mai departe pe drum, spal masina, imi ud si cismele, pasez copilul la taica-su, si ajung fresh cu cinci minute inainte de ora planuita la teatru. Si astept. Intre timp mi-se blocheza whatsapp-ul, pentru ca nu l-am actualizat (din lipsa de spatiu pe telefon) si mai am vreo 10% din baterie. La fara cinci intru singura in teatru, dezinstaland cateva aplicatii, actualizez whatsapp si ma asez la coada la garderoba. In minte trec de la faza de ofticare la cea de dezamagire, mai mult parandu-mi rau de bilet, decat de faptul ca tipul nu a venit. La fix il vad in usa teatrului, in timp ce pe whatsapp imi intra informatia ca m-a apelat in urma cu doua minute, adica la 17:48.

Spectacolul a fost peste asteptari de bun, rascolitor si profund. Avem impresia ca il urmaresc langa altcineva, dar asta-i din alt film. Dupa spectacol, ne-am dus cu masina lui (murdara, ca nu apucase sa o spele, dar m-a informat ca pe la sala trecuse in ziua respectiva – lol, alte prioritati) sa mancam ceva.

Incerc sa leg o conversatie:

Eu: „… stii, cu jobul meu sunt cateodata mult timp plecata si nu e chair asa de usor…”
El: „pai tu ai un job super, nu stii ce ar da altii pentru un job ca si al tau”

Eu: „…si in Italia, am locuit la o tipa italina, care nu vorbea engleza, asa ca doar eu ma intelegeam cu ea si trebuia sa le traduc celorlalti …”
El: „stii ca si eu ma invat japoneza?”
Eu: „da, mi-ai zis, cum iti merge?”

Eu: „… chiar vorbeam acum cateva zile cu fost coleg de la doctorat, ca studentii din ziua de azi…”
El: „…studiile mele au fost grele (AWF – academia de Educatie Fizica si Sport) … pai si mie mi-au propus sa fac doctorat, dar mi-au zis ca nu termin…”

Am incercat sa ma auto-analizez, poate sunt eu prea sarita de pe fix, am asteptari prea mari, sunt prea putin toleranta, poate sunt ocupata mental (placa veche), dar chiar nu vad problema la mine in contextul asta. Ii inteleg organizarea proasta, poate tipul nu e punctual din fire, se mai intampla, dar daca te intereseaza o intalnire si  vezi ca intarzii, dai un mesaj din timp, ca nu ajungi la ora initiala sau suni preventiv. Sunt curioasa, daca mergea la un interviu de munca,  se comporta la fel? Cat despre frustrarile din bagaj, le inteleg si pe alea, stiu ca-i intre joburi  momentan, mai stiu si ca e peste, si astia se cam frustreaza in prezenta femeilor prea de succes in raport cu ei, dar … ma iubesc prea mult ca sa mai accept compromisuri, sa trec cu vederea chestii care nu imi convin sau sa ma prefac ca sunt ok, cand de fapt ma deranjeaza. Asa cum am stacheta ridicata pentru mine, astept si de la altii sa fie la nivel.