Din dilemele omenirii

Cum scormoneam prin statistici, am extras lista cu putinii termeni de cautare pe care ma lasa fomistii de la wordpress, sa-i vad. Deci, sa exploram ce cauta lumea pe google cand da de blogul meu (cu comentariile mele aferente):

tinder Timisoara – citeste aici;

ce simt baietii cind sint fututi in cur – probabil ceva similar cu se simt fetele, placere sau durere, in funcie de preferinte;

femeile din zona sunt disperate dupa pula si vor sa faca sex cu barbati experimentati! cauta-le si fute-le acum! – mult succes;

nu ma mai pot conecta pe tinder poze deocheate – schimba contul sau spor la laba;

sunt virgina si m-am futut pentru prima oara si a durut – stiu, e nasol. Cateodata mai curge si sange. Practice makes better!

si a agata nevasta pe tinder – bravo lui;

intalnire cu fata de pe tinder – si cu baieti daca vrei, poti alege acolo;

tinder sfaturi – de care?

www ce simte fata atunci cind ii spune unui baiat ca il vrea in ia in pizda cu pula – dorinta de sex?? preferinta pentru pula in loc de o coada de matura??

povestire ma futut si am avut multple orgasme – felicitari;

fantezii tinder – pune-le in realitate daca le ai, sau le cauti la altii?

mam futut cu calul meu – si l-ai intrebat daca si lui ii place?

ungi pizda cu miere ce efect – de dulce, banuiesc;

cum va puneti descrierea pe tinder in romana sau angleza – nu am descriere;

un bărbat căsătorit de ce aceptă sâ fie futut în cur de alt bărbat – de ciuda sau de placere; gusturile nu se discuta;

mi-aplacut in cur – bravo tie;

domne domnisore doresc sex limbi in pizda din placere – banuiesc ca nu de dureres, dar nu stii niciodata;

http://www.sotul meu dupa ce ma fute vrea sa ma pis in gura lui – bea multa apa inainte, ca sa ai rezervorul plin;

minciuni despre marime – sunt multe;

apare cand dau nope pe tinder – ce anume?

Reclame

De weekend

Sambata seara, am avut una dintre cele mai rapide întâlniri. O experienta interesanta. A durat exact 45 de minute, pentru ca tipul îs plănuise altceva după o ora, si cum am întârziat amândoi, atâta timp ne-a mai rămas la dispoziție. No hard feelings, cum se zice, chiar îl inteleg. Când nu vezi moaca uneia, nu știi la ce sa te aștepți și timpul e prețios. Pentru ca nu am vrut sa-i dau nr de telefon, i-am zis de la început ca, putem încheia întâlnirea după 3 minute, dacă nu ii convine cum arat. Nu a fost cazul, ca era super încântat de mine si surprins ca arat bine. Mi-a zis de la inceput ca trebuie sa se tireze in 45 de minute si pentru mine a fost ok. Ba chiar m-am simtit usurata.

Despre el, așa pe scurt: IT-st (eu am noroc la din ăștia 😂), divorțat, cu doi copii, ii place fotografia, călătoriile și sushi. E simpatic, masculin, bine făcut, geamăn (hmmm), are apartamentul lui si cica, fosta casa a lasat-o la copii, care stau impreuna cu fosta nevasta. A zis ca a divortat de comun accord, desi cumva, nu prea le cred eu pe astea. Ce tip intreg la minte, de buna voie si nesilit de nimeni, lasa casa la copii, care au 4 si 8 ani, dar sta in ea fosta cu ceva gagiu de al ei???

Ce nu mi-a placut la intalnire a fost rapiditatea in schimbarea informatiei, totul pe modul fast forward, eu asa, eu pe dincolo si tu ce faci, cati copii ai, cu ce te ocupi. Tipul a turuit incontinu, ca nici nu am apucat sa-i spun cu ma numesc, altfel decat pe Tinder. Apreciez intalnirea scurta, dar as fi preferat sa schimb mai putine informatii si mai profunde.

Pentru ca nu avea cash la el, cica de obicei nu are, a trebui sa de-a o fuga pana la bancomatul de afara. Stiu, puteam plăti eu, ca aveam bani in cash si poate ar fi fost frumos sa o fac, dar… na, nu am avut chef. Cumva nu mai am chef de gesturi de din astea din prima, pentru ca nu stii pentru cine le face si daca mai pupi  return of investment.  In tinerețe as mai fi făcut-o cu siguranța asta, dar acum nu, si nu cu gagii de pe Tinder. Daca ne mai vedem, poate platesc eu data viitoare. Dar asta e cu un DACA mare.

Și cum tot ma spălasem pe par inainte de intalnire, si-mi  pusesem machiajul și îmbrăcamintea de ieșit in oraș, am zis sa utilizez la maxim investiția, remarcata și de alți masculi din local, asa ca dupa intalnire m-am dus sa ma întâlnesc cu o amica la un alt local 😉. M-am intors la trei noaptea acasa, doar ca a doua zi, la petrecerea fiica-mi sa ma plang la cuplurile casatorite si cu zgarda la gat cum sunt somnoroasa dupa o noapte in oras :).

Incompetentii

La mine in birou  lucreaza o gagica care e incompetenta. E simpatica, mai in varsta asa, mereu placuta, mereu da o mana de ajutor, pare normala si te intelegi cu ea, iar cand ii vorbesti zici ca pricepe, dar e incompetenta de bubuie. Asemenea oameni sunt peste tot. E plin de ei si partea nasoala e ca, nu ii poti numi nici macar prosti, pentru ca nu is prosti cu totul, doar sunt incompetenti. Nu pricep ceea ce fac si nici nu ii intereseaza sa invete. Sunt oameni care au locuri de munca, ce le depasesc capacitatile de procesare. Ei nu fac fata si nu simt asta, nu ii deranjeaza, ci dimpotriva, li-se pare ca, fac totul perfect. Au mereu cate un raspuns pentru fiecare chestie pe care o fac, iar raspunsul numarul unu e ca nu stiau, ca nu le-ai zis, desi, le-ai zis. Apoi ca, nu le-ai scris in emial, desi le-ai scris. Oh, imi pare rau, dar m-am incurcat. Atat, si muie pentru tine, daca contai pe munca lor.

Sunt oamenii aia care trimit zeci de emialuri pentru cacaturi, cand stau in fata ta, dar in loc sa te intrebe, „ba pula, ce vrei sa zici cu asta”, ei trimit emialuri. Sunt cei carora le ia cateva saptamani sa rezolve niste chestii elementare, care se pot rezolva cu cateva telefoane si un pic de creativitate intr-o zi. Sunt oamenii care, se impiedica de un fir de par si se opresc. Nu au o corelatie cu timpul, nevoile sau termenul limita. Se opresc, trimit un emial si asteapta raspunsul la infinit. Sunt oamenii cu pozitii fancy, project manager, coordonator si alte cacaturi si rahaturi ieftine din astea de HR belit in cur, ce nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in practica, pentru ca ei sunt inutili si doar incurca lume.

Ii urasc cu pasiune pe oamenii astia. Ii urasc nu pentru ca is incompetenti, ci pentru ca nu le poti spune ca sunt incompetenti, caci ei vor avea mereu o scuza, e mereu ceva de facut, e mereu ceva ce tu, nu le-ai dat. Ar fi scris ea saraca ce vrei de la ea, daca ar fi avut un pix. dar nu i-ai dat, ca te gandia-i ca il are in mana. A fost ea la sedinta, a auzit tot ce se spunea acolo, iar acuma iti trimite tie 50 de emailuri cu intrebari banale. Ca ea nu a priceput ce se discuta. E plin de ei, sunt ca ciuma, doar ca nu se vad. Is aia care imping hartii mai cu spor, care vorbesc engleza cu accent si au nevoie de mai mult timp, ca sa proceseze niste chestiuni simple. Is aia cu care iti ia mai mult timp pana le explici, decat pana faci tu in locul lor. Is tacutii din ultimele randuri, cu moaca tampa, cu pretentii de 10, ca doar au repetat ca un papagal, ce li s-a spus. Sunt leprele societetii cu pozitii fancy.

De incheiere: ma suna o incompetenta din asta, dupa ce mi-a trimis cateva emailuri pe care le-am ignorat, sa ma intrebe ceva cacat. In discurs imi spune ca, a intrebat mai toata firma despre ce era vorba, si nimeni nu a stiut sa-i raspunda. Cum eram cu capsa pusa, ii zic: pe cine ai intrebat? Nu de alta, dar daca ar fi intrebat femeia de serviciu, banuiesc ca nu ar fi stiut, ce sa-i raspunda. Nu, nu a intrebat femeia de serviciu, dar a intrebat alti afoni, ca ea.

Oamenii cu adevarat inteligenti

Cand l-am cunocut pe fostul socru, stiam ca nu are o opinie buna despre mine, pentru ca eram romanca, mai stiam si ca gagiului meu ii e frica de el, si ca acest autoputernic tata e foarte dur, cu afacere proprie si nemilos, avand o opinie scazuta despre majoritatea oamenilor.

Dupa ce am am dat mana cu el, fiind primita cu zambetul pe buze, ne-am urcat in masina si el a codus vreo ora. Ne-am oprit la un local, unde fostul socru a comandet ceva de mancare pentru toti. Gagiul meu, ce imi facuse descrierea dura a lui taica-su de cateva lui, mi-a zis intrigat in engleza, daca imi pot inchipui, cu s-a adresat taica-su chelneritei. Prin cap imi treceau tot felul de cuvinte jignitoare, cand el imi zice „frumoas-o”, asa i-a zis. Automat am avut un scurt circuit in minte, unde informatiile nu se potriveau. De ce omul asta care ii considera pe restul semenilor idioti (nici un dezacord aici), vorbeste asa frumos cu o chelnerita cu sortul unuros?

A trecut ceva apa pe Vistula pana am aflat raspunsul direct, si anume, ca sa-i de-a cea mai prospata bucata de carnat si sa nu-i scuipe de noroc in varza murata. Si, a mai inghetat Vistula de cateva ori, pana am aflat raspunsul indirect: oamenii cu adevart destepti nu se lasa cititi de restul. Aia pe care chiar ii duce capul si sunt echilibrati, sunt politicosi cu prostimea, pentru ca stiu ca protimea se hraneste aprig cu politeturi, mai ales cand pierd bani. Daca treci peste vanitatea de a te simti important, realizezi cat de mult poti castiga, facandu-i pe altii sa se simta importanti. Unii cu banii, altii cu vanitatea.

Varsovia

Am tras cateva fumuri scurte, admirand de la etaj Varsovia, într-o noapte de noiembrie. Cețoasă și întunecată, ca o pizdă umedă și doritoare, și-a desfacut picioareleîn fața mea cu toate minunățiile ei. Am privit-o intrigată și a decis un pic prea repede, că-i prea înaltă și prea abruptă pentru ceva mai mult decât o muie rapidă. Nu-i unul dintre orașele mele favorite.

Înainte să mă bag în pat am mai aranjat incă odata prosopul la gaura de aerisire a ușii, am stins lumina și închis geamul. Mirosea parfumat, dar am zis că riscul să mă răcesc e mai mare, decât cel de a primi o reclamație legată de calitatea legală a țigărilor. M-am așezat pe partea stângă a patului, cu o pernă sosită la unu noaptea, după două telefoane la recepție.

În dreapta, adormise instantaneu amicul meu, sub efectul iminent al fumurilor. E fascinant cum aceeași țigară are consecinte opuse asupra a doi oameni, care gândesc la fel. În timp ce mă foiam, încecând să adorm după doza de energie, nu îmi putea ieși din minte realitatea situației. Împărțeam patul studențește cu partenerul meu de afaceri, cu care împărțisem anterior țigara, după ce am discutat toate încrengăturile profesionale posibile. Ne-am cunoscut nici de un an, probabil nu avem încredere unul în altul, decât limitată, dicutăm orice cu excepția sexului și a partenerilor de viață, și am ajuns în sfârșit să împărțim și un pat. Nu nu-i nimic erotic aici, ci doar un pragmatism feroce și nevoia de parteneriat.

Cateodată cunoști pe cineva și din primele momente îți dai seama că va juca un rol determinat în viața ta, poate nu major dar cu siguranță va schimba ceva. Asta am simțit și pentru el, având ceva anume, intrigant. Printre sfaturi perfide și strategii bine plasate, ne-am schimbat în pijamale de bumbac, ne-am luat șosete în picioare și ne-am așezat fiecare pe partea lui de pat. O imagine foarte diferită de stilul meu de dormit cu gagii, dar foarte convenabila pentru dormit cu partenerii de afaceri.

Dimineață, când am ieșit din lift cu ochelarii de soare pe nas, am realizânt surprinsă că am familiaritatea hotelurilor în sânge. Cand am iesit la aer, mirosnd Varșovia, am simtit furnicaturi in stomac. Tocmai ma îndrăgostisem de idea unui start-up.

Ca sa clarificam câteva lucruri

Ma întreabă un cititor ce nota mi-as da, la aspectul fizic. In prima faza, i-am răspuns printr-un comentariu, dar ulterior mi-am dat seama ca întrebarea, necesita un răspuns mai complex. Nu de alta, dar ca sa lamurim unele chestii, care mereu rămân neclare și in ceata, si probabil ca unii, care trec pe aici, au impresia ca ma sustrag de la adevăr, ceea ce nu e stilul meu.

In primul rând, nu sunt o frumusețe rupta in cur, dar arat bine, ca așa m-am născut, și mai ales, ma mențin foarte bine. Ce-i drept, de cateva luni nu am mai dat pe la sala regulat, dar recent mi-am tras un laser la moaca, care s-a reînnoit. Nu cred in creme și tratamente cosmetice, un fel de lâlâială ieftină de stors bani, dar cred in chestii concrete, cu am fi o ardere dureroasa și mirositoare a fetei, ca să-ți motivezi corpul sa producă celule noi, dar despre asta intr-un episod următor.

Mai cred și in faptul ca o femeie îngrijită, spălată, parfumata și îmbrăcată corect face diferența. Nu cred in poze, pentru ca eu arat diferit de la o poza la alta, dar in schimb cred in farmec/ sex appeal. Adica, pur și simplu sunt unii pe care i-ai fute, fara gargară adițională, și eu am făcut parte din categoria asta dintotdeauna. Cateodata chestia asta este foarte frustranta, din diverse motive, dar cu îmi zicea un gagiu, sunt multe femeilor ar care ar da orice, ca sa fie in locul meu. Nu sunt unica prin chestia asta, sunt doar in categoria ălora futabile, la orice ora din zi sau noapte.

Ca sa nu vorbesc in punga, prefer sa dau fapte. De când am intrat din nou pe Tinder, nu de mult, cu doua poze, asta de aici și una cu casca, am 145 de match neatinse și 51 de discutii deschise, majoritatea abandonate de mine, ca răspundeam cu anii. Și nu, nu sunt urâți de behăie gagii, sunt ok și chiar interesanți, pentru ca sunt selectivă. Partea amuzanta e ca, am prins și un roman de prin Amsterdam 😅, dar mai mult a primit like la misto. A abandonat băiatul sau poate l-am eliminat eu, nu mai știu și nici nu contează, pentru ca discuțiile erau prea banale. Cu ceva timp in urma, am intrat pe un nou portal, unde mi-am pus o poza in care mi-se vede fata. Am primit 154 de mesaje, dintre care 44 sunt nedeschise. E portalul clasic polonez si e plin de țărani și barbati care și-au pierdut parul după 30 de ani. Nu ma pot combina cu cheli total, asta e moartea pulii la mine.

Astea fiind spuse, as mai doar o chestie: va amintiți de filmele alea americane, in care o gagica misto rău de tot, își pierde vremea îndrăgostită de ceva rahat de bărbat, in timp ce vreun tip misto umbla după curul ei, gen Casino – ca îmi vine primul in minte? Ei bine, intr-un fel așa, gagica aia sunt eu.

Poveste de iarna

6 decembrie, Moș Nicolaie sau Mikulaș, cum se zicea la noi prin Ardealul cu influiențe maghiare, așa că m-am gandit sa fac si eu un cadou cititorilor mei, punând aici o poza cu mine, dacă tot mă întreabă lumea cum arat.

Eh, doar glumeam! Arat bine, neschimbată din vremea adolecenței târzii, moștenind genele de la parintii. În loc de asta, am zis să vă ofer un cadou mult mai folositor, o poveste de iarnă.

E o zi frumoasă de iarna, copacii sunt fără frumze si deasupra asfaltului înghețat, ușor crăpat și pe alocuri înfrumusețat de gropi, dacă stai în Romania, adie un vânt domol. Domol și rece, care îți usucă obrajii și-ți îngheață vârfurile degetelor. Te-a prins o răceală nasoală, așa că intri suflându-ți nasul într-o farmacie, ca să-ți cumperi vitamina C, Fervex și încă vreo trei tipuri de medicamente, pe care ți le-a recomandat medicul călduros, pe o foaie de rețetă colorată, cu intrucțiuni de folosire. Întinzi rețeta farmacistei, observând cu mirare că mâinile îți sunt crăpate de la frig. Iar ai uitat să scoți mănușile de la naftalină. Așa că, rogi farmacista să-ți recomande o cremă pentru mâini, neaparat bună. În timp ce porți un dialog banal cu ea despre beneficiile cremei, care accidental e și cea mai scumpă din ofertă, îți simți fața asprită, cu pielea rece și roșie, așa că o rogi să-ți dea și o cremă de față. Când te întreabă de care, îți amintești că, ai citit pe blogu uneia ceva faimoasă pe la București, un fel de vedetă locală sau poate o fi ceva bloggeriță cu influență, despre o cremă pentru față, specială pentru față, de marcă, cu efecte miraculoase și neaparat naturală. Farmacista îți spune că costă 99,99 de lei, tu strâmbi din nasul uscat și scoți cardul. Un minut mai târziu, ieși din farmacie cu medicamentele într-o pungulită de plastic, cu cremele în alta și ușurată de vreo 200 de lei, dar ce-s banii când sănatatea și frumusețea sunt pe primul loc.

Înainte să ajungi acasă și să te bucuri de produse, hai să vedem ce ai cumpărat. Mergem cu o lună înainte, într-o zi frumoasă de toamnă. Copacii încep să piardă din frunze, pe asfalt apar dimineața delicate crăpături de la gerul de noapte și un vânt domol începe să adie. Printre pacienți. în cabinetul doctorului tău preferat, își face loc o domnișoară drăguță, cu unghiile făcute și tocurile acuțite. Îi mulțumește frumos pentru întâlnire, îi prezintă noile produse pe bază de paracetamol, ideale pentru răceală, cu ambalaj frumos, ce costă de cinci ori mai mult decât banalele lor înlocuitoare și foarte ușor de înghițit. La finalul discuțieie îl invită pe respectabilul doctor la conferința trimestrială, cu bar deschis și hostese sumar îmbrăcate, ce care loc ca de  fiecare dată la un hotel de cinci stele. Înainte să iasă pe ușă, îi lasă câteva mostre de medicamente pentru familie și un bloc de rețete colorat pentru pacienți.

Peste drum, la farmacie, își face loc printre clienții clasici trecuți de cinzeci de ani, un domn mai tânăr, simpatic, îmbrăcat frumos, cu un mobilul într-o mână și o plasă plină de mostre în alta. O salută pe farmacista șefă cu respect și naturalețe, iar ea își lasă cafeaua să se răcească pe biroul din spate, în timp ce numără cu el la raft bucățile de creme pentru comandă. După ce termină comanda, domnul îi întinde plasa cu mostre, ca să se bucure și fetele de sărbători și o informează că, farmacistele au concurs până la Crăciun. Cele care vând cel puțin zece creme de mâini până la o dată exactă, primesc cadou un colet de Crăciun de la firmă, cu 2 creme de față și 2 de corp. Apoi îi reamintește șefei, să desemneze două fete pentru conferința farmaciștilor, unde vor primit o pregătire temeinincă în tainele ofertei lor minunate și cadouri de participare în produse.

Deasupra farmaciei e un biroul de media, PR cum se zice mai nou. Tocmai au un proiect nou, ceva cosmetice, așa că au încheiat un contract bănos cu o bloggeriță și o vedetă locală, să promoveze împreună o cremă de față. Crema cotă în producție 5 lei, așa că tot biroul a primit cadou câte două bucăți, ca să lucreze mai cu spor. Cuvintele cheie sunt: eficiență, natural și ideală pentru iarnă. Bloggerița bagă vreo trei article în care se declară cnvinsă de cremă, care-i chiar bună, și mai ales de preț, doar 99,99 de lei, deci e acceptabil. Vedeta e prinsă în câteva ipostaze sexy, în timp ce își întinde crema pe fată, în ciuda faptului că are machiaj pe obraji și mascara pe ochi. Pozele naturale vor apărea în numărul de iarnă a revistelor scumpe, alea pe care femeile moderne dau bani grei, ca să vadă în paginile lor reclame.

Ziua mea

Am ziua de nastere maine, dar atunci cand m-am nascut, la miezul noptii intr-o nopte friguroasa de decembrie, o moasa nu prea atenta, m-a trecut cu o zi in urma, asa ca o celebrez azi. Intr-o vreme o celebram pe cinci, dar dupa un timp a devenit prea obositor sa explic de fiecare data neconcordanta dintre realitate si buletin, asa ca am revenit la ziua de patru.

Mi-au trimis urari de dimineata prietenele din alte tari, copilul, fostul sot, fostul prieten si colegii de la munca. Am primit flori, ciocolata si alcool. Ma intreaba lumea cum celebrez, iar eu le raspund ca prin munca. Nu ma spetesc atat la servici, cat mai degraba pe un proiect personal. De celebrat, am celebrat deja in weekend, invitandu-mi amicii apropiatii din Polonia la un local misto, pentru un mic-dejun delicios sambata dimineata. Asta in loc de petrecerea clasica.

Cand eram mica imi doream de fiecare data sa adaug un an in plus la numaratoare, asteptand cu nerabdare clipa in care sa fiu majora si libera. In timp am inteles ca libertatea nu tine de ani si acum as scurta din ei cu placere. Parca am irosit prea multi intr-o vegetatie inutila.

Cu socialismul in oase

Discutam in urma cu cativa ani cu studentii (la care predam pe vremea aia) despre socialism si comunism, si in toiul discutiilor le-am zis ca in Poloania e socialism. Si-au dat ocii peste cap si au inceput sa fie confuzi, iar eu, ca sa nu mai intind inutilitatea disputei, m-am consolat ca sunt de la AWF (Academia de Educatie Fizica si Sport, desi erau la un profil de turism pe acolo, nu doar la dat cu capu’n minge).

Azi la serviciu primim un email de la cadre, HR cum se zice acuma mai fancy. Cica, toti copii angajatilor primesc cadouri de Craciun un card cu ceva bani pe el. Si s-a gandit firma sa incarce cardurile in functie de salariu. Nu, nu cum era logic, cu invers. Cine are pana in media firmei (undeva sub media tarii), primeste suma X, cine are peste, primeste X-20%.

Si, comentam situatia in departament, unde toti primim peste media firmei. Baietii, ca e ok, eu ca-i socialism, cu inceput de comunism, adica punem dupa putere si luam dupa nevoi.

Colegii, soc si groaza, se uita la mine mirati si controversati, la inceput cu argumente idioate ca stau eu in aia 20%. Le explic ca nu-i vorba de valoare, ci de principiu, copilul meu fiind discriminat, doar pentru ca ma-sa s-a straduit in viata. Dar nu, ei o dau pe a lor, ca eu oricum imi permit mai multe pentru copilul meu, de aia mai bine da firma la aia care nu isi permit.

Cu rabdare, le-am explicat ca eu provin dintr-un orasel de prin Romania, ca parintii mei nu si-au permis multe, dar eu m-am ambitionat, m-am motiva in viata, am invatat, ridicandu-ma pe propriile puteri. Am trait in Portugalia cu o bursa de 180€ pe luna, pe care am completat-o spaland vase la cantina, iar dupa ce, m-am mutat in Polonia, mai invatat o limba straina si am facut scoli, ca sa am un salariu mai mare ca media. Si, nu mi-se pare de fel corect, ca pe baza faptului ca eu am muncit si am anumite abilitati, care imi permit sa castig mai bine, copilul meu sa fie discriminat, ca eu ii pot oferi mai multe. Chiar ii ofer mai multe si il pregatesc mult mai complex decat altii, dezvoltandu-si de la o varsta frageda anumite abilitati, ca sa fie mai bun decat alti copii, ca sa castige mai bine in viata. Si pentru asta, nu meritam sa fim discriminati. Dupa ce mi-am tinut discursul cu ardoare, m-am uitat la fetele lor si aratau ca si cum ar fi primit o pula peste ochi, tot degeaba.

Unul a incercat sa explice ca, ar trebui sa fim oricum recunoscatori ca primim ceva, si sa nu mai comentam. La care eu i-am zis ca, situatia e cu atat mai grava, cu cat se intampla in mediul privat, unde ar trebui sa domine politica celui mai bun, ca daca la stat totul se bazeaza pe pomeni, aici ar trebui sa fie stimulata competenta.

Mateusz

L-am cunoscut pe Mateusz în urmă cu muți ani, la petrecerea unei amice, pe atunci studentă la drept. Era un baiat frumos, elegant, brunet, cu stil,  imbracat in alb și singur. Am fost între noi o scânteie din prima clipă. E scânteia aia care se aprinde când știi că ai cunoscut pe cineva pe care îl vrei în viața ta. Cand am facut cunoștință, ne-am dat seama ca hainele ni-se asortau, eu fiind îmbrăcată în alb și negru. Ne-am revăzut câteva luni mai apoi, când eu eram deja logodită, la o ieșire cu amici comuni, unde eu nu m-am simțit chiar în largul meu. M-a condus acasă și mi-a dat un pupic pe obraz, ca să ne revedem câteva luni mai târziu, la nunta unor prieteni comuni. M-a invitat la dans pe o melodie poloneza alertă și foarte romantică, luându-mă de mână de lângă logodnicul meu. Doar că, în loc să se danseze, pe melodie aduseseră tortul miresei. Am ascultat mai bine jumate din melodie cu mâinile unite, până când pe mine m-a apucat o ciudată jenă, și temătoare că, cineva ne va vedea stând acolo cu mâinile unite, i-am dat drumul la mână.

Apoi a venit nunta mea și înainte cu două săptămâni de nuntă am avut petrecerea burlăcicelor, la care nașa mea a invitat o ghicitoare, vecină de-a ei. Și, după ce ne-a povestit ghicitoarea câte în lună și stele despre viața ei, mi-a cerut mâna la inspecție. Bine pilită și foarte veselă, mi-am scos mănușa și i-am întins palma stângă. A rămas surprinsă că, nu aveam nici o întrebare și din tot ceea ce mi-a zis, îmi amintesc doar că mi-a citit în palmă era iubirea pentru un bărbat leu, iar eu am dar ochii peste cap și-am informat-o contrariată, că mă mărit cu un scorpion.

 Mateusz e leu.

Ne-am revăzut ultima dată la un an după căsătoria mea, când m-am dus la el acasă să mă consult în legătură cu un posibil divorț, el tocmai devenind avocat. Locuiam la doar trei km unul de altul, eu în zona cu case pentru prospeții căsătoriți, el într-un apartament pentru cavalerii încă singuri. M-a așteptat cu căpșuni și ciocolată, și mi-a prezentat fiecare cameră din apartamentul lui. Eu era pe vremea aia, adică în urmă cu zece ani, o mare fraieră, mult mai naivă decât acum și cu un soț psihopat și bolnav de control, așa că am plecat de la acolo cu multe informații folositoare, dar pe care aveam să le folosesc abia peste vreo opt ani, când în sfârșit am crescut și am început să știu ce vreau.

Mi-am amintit de Mateusz ieri căutând o firmă de avocatură. E la fel de frumos, elegant, brunet și cu stil.